Aseara,pe cand luna era gata sa fie mancata de varcolaci sau in eclipsa cum spun savantii, doi catei au venit la mine plangand si mi-au spus ca le e foame. Am desfacut o conserva de armata cumparata dintr`un magazin, si am cinat cu ei. Toti trei plus luna am fost bucurosi. Si le-am scris si doua versuri pentru ca au parut doi catei frumosi.
Undeva, in mijlocul Universului, pe pamant, intr-o margine de tara indepartata, doi catei latra la mine, cu o voce flamando-scheunata si cred si suparata. Sunt nespalati, flamanzi si iritati, dar peste toate sunt catei cu fete mici de derbedei. Unul este schiop si altul surd. Ambii insa fara de noroc, caci ca si ei, stapanul pare surd. Se amagesc o zi lumina, cum ca burta le-ar fi plina, gandesc profund cu mintea lor jivina, ca-n luna traieste, regina lor divina. Ridica ochii catre luna, striga iar la zana buna, sa vina sa ii duca de pe ast` pamant, unde fripturile sunt doar in gand.
Pamantul, daca am putea sa-l auzim, ar spune "Ce cautati voi, oamenii, in sufletul meu?Mi-ati distrus padurile, mi-ati otravit apele, mi-ati ucis ploile, mi-ati omorat copii. Ati venit goi si frumosi, v-ati imbracat cu haine si v-ati dezbracat de suflet. Ati luat tot ce v-am dat si nu-mi daruiti decat moarte. Intr-o zi am sa ma scutur si am sa va arunc de pe mine si am sa raman doar eu si copii mei care stiu sa ma respecte si sa traiasca curat. Voi nu ati inteles ca eu sunt viata, dar si moartea voastra.".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu